Există o categorie de trăiri interioare atât de invizibilă și atât de constant interpretată greșit, încât a trecut neobservată de diagnosticele psihologice, de literatura terapeutică și chiar de vocabularul celor care o experimentează. Acest fenomen este asenzoria — un termen propus pentru a descrie incapacitatea de a simula intern, în viața adultă, anumite stări afective care nu au fost niciodată trăite sau interiorizate în fazele incipiente ale dezvoltării emoționale.
Asenzoria: absența neurodezvoltativă a unor reprezentări afective
Asenzoria nu reprezintă reprimare, amorțeală emoțională, reacție la traumă sau disociere. Ea reflectă o absență neurodezvoltamentală — o lipsă completă a unor experiențe afective esențiale în perioada formativă: perioada fetală, primii ani de viață și copilăria timpurie.
Ce este Asenzoria?
Asenzoria este o condiție din spectrul dezvoltării neurologice în care sistemul nervos nu dezvoltă niciodată capacitatea de a simula intern anumite stări afective — cele legate de sentimentul de siguranță, apartenență emoțională, valoare ontologică și bucurie relațională — deoarece aceste stări nu au fost niciodată trăite, reflectate sau transmise în ferestrele critice ale dezvoltării.
Etimologic, „asenzoria” derivă din cuvintele latine a- (fără) și sensorium (centrul percepției și conștiinței).
Termenul propune un cadru conceptual pentru a înțelege nu lipsa unei reacții afective, ci lipsa instalării inițiale a rețelei care face acea reacție posibilă.
Notă:
Asenzoria se referă exclusiv la simularea afectivă, nu la percepția senzorială.
Spre deosebire de afantazie (aphantasia — absența imaginației vizuale) sau anauralie (absența monologului interior), asenzoria descrie lipsa unor emoții și sentimente care nu au fost niciodată codificate intern.
Toate aceste condiții – asenzoria, afantazia și anauralia – se înscriu, de fapt, în spectrul larg al neurodivergenței.
Mecanism: Cum și de ce se formează Asenzoria
Dezvoltarea afectivă umană depinde nu doar de factori genetici și neurochimici, ci și de rezonanță emoțională externă. Nou-născuții nu generează stări afective de bază în izolare. Ei învață să se simtă în siguranță, iubiți, văzuți și valorizați prin oglindire interpersonală, sintonizare fizică și feedback somatic-afectiv.
Aceste circuite afective fundamentale încep să se formeze încă din trimestrul al treilea de sarcină și continuă în primii trei ani de viață — o perioadă de plasticitate neurală extremă, în care experiența literalmente modelează percepția, afectul și capacitatea relațională.
Când acești stimuli emoțional‑relaționali — când îngrijitorii sunt absenți emoțional, neglijenți, patologic de egocentrici sau pur și simplu nesintonizați — fătul sau copilul mic poate să nu primească niciodată semnalele senzorial-afective necesare pentru a codifica acele trăiri.
Simplu spus:
Nu poți crea — și nu poți retrăi — ceea ce nu ai simțit niciodată.
Nu există bază, fundație sau arhitectură care să fi fost construită.
Iar dacă nimeni nu ți-a oglindit vreodată bucuria, apartenența, siguranța și nu te-a celebrat, poți deveni adult înțelegând aceste concepte intelectual — dar simțind nimic când îți sunt oferite.
🔬 Considerații Neurobiologice în Asenzorie
Deși asenzoria este definită în primul rând prin absență dezvoltativă — nu prin leziune cerebrală sau traumă — cercetările privind dezvoltarea afectivă a creierului oferă un context relevant. Stările afective precum siguranța resimțită, bucuria, validarea sau apartenența corespund unor circuite neuronale, neurotransmițători și bucle hormonale specifice:
• Calea dopaminergică (zona tegmentală ventrală – nucleul accumbens): recompensă, plăcere, motivație
• Sistemul oxitocinei: atașament, conexiune, siguranță interpersonală
• Insula anterioară dreaptă: conștientizare afectivă încorporată
• Cortexul prefrontal medial + integrare limbică: rezonanță emoțională, reflexivitate, sens relațional
În cazul asenzoriei, aceste sisteme nu sunt subdezvoltate din cauza traumelor (deși un copil neglijat poate fi și traumatizat), ci, pentru scopul acestei cercetări, ne referim exclusiv la lipsa stimulării dezvoltative. Fără reflectare emoțională (atingere blândă, contact vizual afectuos, sintonizare empatică), creierul nu dezvoltă ceea ce nu a fost solicitat.
Cercetările emergente despre neuronii oglindă — un sistem neural implicat în simularea internă a stărilor emoționale observate la ceilalți — sugerează că dezvoltarea acestor mecanisme depinde de această stimulare timpurie. În absența expresiilor faciale empatice, a contactului vizual și a vocalizării emoționale sincronizate, aceste circuite rămân inactive sau imature, afectând capacitatea copilului de a crea și simula anumite trăiri afective.
Aceasta nu implică leziuni cerebrale, ci neutilizare, neactivare sau omisiune structurală — o formă de neglijare corticală și subcorticală cauzată de absența interacțiunilor afective primare în primele etape ale dezvoltării.
Ce nu este Asenzoria
Am precizat mai înainte, dar pentru și mai multă înțelegere, insist că nu este ușor să diferențiem asenzoria de fenomene similare la suprafață:
- Nu este traumă – Nu există dovezi ale unui mecanism defensiv. Este lipsa expunerii, nu reacție.
- Nu este reprimare – Emoțiile respective nu au fost codificate, deci nu au fost ascunse.
- Nu este amorțeală sau aplatizare emoțională – Amorțeala implică pierderea unei senzații anterioare, iar aplatizarea este o reducere a intensității afectelor. Asenzoria este o non-existență.
- Nu este afantazie – sau afantazia multisenzorială = absența reprezentațiilor mentale. Asenzoria = simulare emoțională.
- Nu este anhedonie – Anhedonia = incapacitatea de a simți plăcere. Asenzoria afectează doar anumite stări.
- Nu este alexitimie – Persoana poate vorbi articulat despre emoții, dar nu simte unele.
- Nu este disociere – Disocierea presupune separare de o experiență anterioară. Asenzoria = lipsa totală a instalării.
- Nu este Tulburare Reactivă de Atașament (RAD) – RAD rezultă din îngrijirea inconsistentă sau întreruptă și duce la disfuncții de atașament.
Asenzoria descrie absența totală a unor simulări emoționale interne specifice din cauza faptului că acestea nu au fost niciodată oglindite, nu din cauza unei formări inconsistente a atașamentului.
Asenzoria este absența structurală a unor canale emoționale, nu blocarea, suprimarea sau pierderea lor.
Ce stări emoționale lipsesc?
Asenzoria nu implică o absență completă a vieții emoționale. Persoanele cu această condiție pot experimenta o gamă variată de trăiri interne, care includ, dar nu se limitează la:
Emoții
- tristețe
- furie (în unele cazuri)
- anxietate
Sentimente
- durere
- compasiune
- iubire pentru alții
- loialitate
- deznădejde existențială
Însă, ca în cazul oricărei neurodivergențe, profilul afectiv este atipic: nu toate aceste trăiri sunt prezente în fiecare caz, iar intensitatea și combinațiile lor variază semnificativ de la o persoană la alta.
Persoanele cu asenzorie au o Teorie a minții (ToM) bine dezvoltată și înțeleg emoțiile din punct de vedere cognitiv, recunoscându-le ușor la ceilalți.
Prin urmare, asenzoria nu este o formă de autism.
Ceea ce nu pot simți — pentru că aceste stări nu s-au format niciodată — sunt răspunsuri afective specifice care, în mod obișnuit, cum am menționat, sunt construite prin oglindirea și legătura timpurie. Acestea pot include:
- Să te simți iubit
- Să te simți în siguranță
- Apartenență emoțională
- Bucuria de a fi văzut
- Mândrie
- Validare
- Afirmație ontologică (să fii văzut ca ființă)
- Să te simți protejat
- Recunoaștere
Aceste stări nu sunt pur și simplu „greu de simțit”. Pentru persoana asenzorică, ele nu există. Conceptul este clar, perfect rațional — dar la nivel interior, e ca și cum ai privi un ecran gol.
Exemple concrete din viața trăită
Aceste exemple ilustrează experiența internă a asenzoriei — nu ca disfuncție sau detașare emoțională, ci ca ne-instalare dezvoltativă a unor stări afective specifice. Persoana nu este „închisă” sau blocată emoțional; canalul emoțional respectiv nu a fost niciodată format.
1. Iubire fără rezonanță
„Știu că sunt iubit. Mi se spune tot timpul. Văd, recunosc sentimentul. Dar nu simt nimic.”
Aceasta nu este evitare, teamă sau reținere. Persoana înregistrează cognitiv expresiile de iubire — chiar le crede — dar nu simte căldură interioară, siguranță sau conexiune. Simularea internă a stării de a fi iubit nu a fost niciodată instalată, deoarece experiența inițială nu a avut loc.
2. Laudă fără mândrie
„Când cineva mă complimentează, cred. Dar în interior e doar... tăcere. Nu-mi crește inima. Nu mă simt elevat.”
Cuvintele sunt auzite și înțelese. Intelectul este de acord. Dar sistemul nervos rămâne inert. Nu există un impuls interior, nicio strălucire a validării. Nu din lipsă de stimă de sine, ci pentru că structura neurologică pentru a simți recunoaștere nu a fost niciodată stabilită.
3. Realizări fără satisfacție
„Am făcut lucruri extraordinare în viață. Știu asta. Ce am realizat, singur și împotriva tuturor șanselor, e remarcabil. Și totuși, nu am simțit niciodată vreo satisfacție.”
Nu este modestie, depresie sau sindromul impostorului. Este absența structurală a tiparului emoțional pentru împlinire resimțită. Realitatea realizării este clară, dar mecanismul de a o înregistra ca bucurie, mândrie sau recunoaștere internă pur și simplu nu există.
4. Fără ură, fără granițe
„Nu cred că sunt un sfânt. Pur și simplu nu simt ură. Chiar și când oamenii mă rănesc foarte tare.”
Nu este vorba despre superioritate morală, reprimare sau reacție la traumă. Este absența unui tipar intern pentru ură. La unii indivizi cu asenzorie, anumite stări emoționale — precum ura, dorința de răzbunare sau indignarea — nu au fost niciodată instalate.
Aceasta nu anulează capacitatea de compasiune sau simțul dreptății.
Dacă unui copil nu i se oferă niciodată oglindire — nu i se dă dreptul la furie, nu i se permite să protesteze — atunci infrastructura emoțională pentru furie justificată poate să nu se dezvolte niciodată.
Ceea ce rămâne nu este iertare sau transcendență, ci o absență structurală. Arhitectura afectivă necesară pentru a genera ura ca trăire resimțită nu a fost niciodată formată.
De ce termenul „lipsă” nu este patologizant
Asenzoria nu este o tulburare.
Nu este o formă de distrugere.
Nu este o boală mintală.
Este o absență neurodezvoltamentală — un vid structural care s-a format pentru că anumite experiențe externe nu au avut loc niciodată.
Așa cum o limbă neauzită în copilărie poate să nu fie niciodată înregistrată în creier, stările emoționale care nu au fost oglindite în dezvoltare pot să nu se formeze niciodată.
Nu este disfuncție. Este pur și simplu o formare ratată din cauza lipsei de expunere.
Termenul „lipsă” în acest context este clinic, nu peiorativ.
El denumește ne-instalarea unei arhitecturi emoționale interne, nu ștergerea sau decăderea acesteia.
Cum diferă asenzoria de alte condiții
| Condiție | Caracteristică principală | Diferența față de Asenzorie |
|---|---|---|
| Afantazie | Incapacitatea de a genera imagini mentale | Implică o incapacitate afectivă specifică |
| Alexitimie | Dificultate în identificarea, descrierea sau conștientizarea emoțiilor | Persoana cu asenzorie recunoaște emoții, dar nu le trăiește în anumite registre |
| Amorțire emoțională | Pierderea temporară sau cronică a reacțiilor emoționale, de obicei post-traumatică | Nu presupune pierdere, ci deficit de formare a unor stări afective |
| Anhedonie | Pierderea capacității de a simți plăcere | Nu afectează plăcerea în ansamblu, ci anumite stări emoționale specifice |
| Disociere | Separare de trăirea emoțională sau corporală | Unele stări emoționale nu au existat niciodată |
Condiția de bază pentru apariția asenzoriei
Asenzoria apare numai în condiții de a-relaționalitate completă — absența totală (nu intermitentă sau temporară) a oricărei interacțiuni relaționale sau a oricărei forme de reglare emoțională în perioadele critice ale dezvoltării.
Asenzoria își are originea într-o lipsă totală de relaționare încă din începutul dezvoltării — fără nicio formă de răspuns, recunoaștere sau oglindire în momentul formării sinelui.
Consecințele nu sunt temporare, ci structurale: o lipsă permanentă a unei structuri emoționale interne; un sine care nu a fost niciodată format prin relație.
Coexistența cu alte condiții
Deși distinctă, asenzoria poate coexista cu:
• Afantazia – absența imaginației vizuale
• Anauralia – absența vocii interioare
• Asexualitate – absența atracției sexuale
• Anhedonie – incapacitatea de a simți plăcere
Aceste fenomene nu sunt identice — dar împreună indică o formă severă de subdezvoltare în plan neuropsihologic, adică un minimalism neurodezvolutiv profund al funcțiilor cerebrale și emoționale; o viață structurată în jurul absențelor interne, nu din rezistență sau traumă, ci din lipsă totală de expunere.
Este reversibilă sau tratabilă?
Pentru moment, răspunsul ține mai mult de ipoteză decât de certitudine științifică. Avem nevoie de cercetări neurologice și comportamentale suplimentare pentru a stabili dacă și în ce condiții însămânțarea acestor emoții este posibilă. Teoretic, schimbarea poate apărea – aproximativ la fel de greu precum remodularea unui tipar de personalitate bine fixat.
În opinia mea, auto‑observarea consecventă combinată cu relații umane cu adevărat conective poate stimula formarea acestor stări afective, însă probabilitatea rămâne scăzută. Chiar și intervenții structurate, precum Dialectical Behavior Therapy (DBT) – Terapia Dialectică Comportamentală (TDC) pot fi încercate, dar vorbim despre un proces de durată și cu rezultate incerte.
De ce este important să numim Asenzoria
Fără un termen precum asenzorie, persoanele care trăiesc cu aceste lacune afective interne sunt constant:
- diagnosticate greșit,
- blamate,
- stigmatizate
- și patologizate în moduri care le falsifică sau le anulează complet experiențele.
Li se spune:
• „Doar lasă-te să simți.”
• „Blochezi emoțiile.”
• „Trebuie să înveți să primești iubirea.”
Nu poți primi sau simți ceea ce sistemul tău nervos nu a cunoscut niciodată și nu are corespondent intern.
Nu poți rezona cu o frecvență pentru care nu ai fost reglat.
Numirea asenzoriei nu înseamnă medicalizarea unei persoane.
Înseamnă a da limbaj unei realități dezvoltative invizibile care afectează milioane — în special pe cei născuți în:
• neglijare emoțională,
• mediu parental psihopat,
• îngrijire instituțională,
• sau eșec total de oglindire.
Rezumat final: Asenzoria pe scurt
Asenzoria descrie nedezvoltarea unor stări afective fundamentale – senzația de a fi iubit, protejat, validat ori apreciat. Nu este vorba de o pierdere ori de o degradare, ci de emoții care nu au fost plantate sau cultivate, și fără semințe, nimic nu prinde rădăcini.
Imaginează‑ți un copil crescut într‑un vid relațional: nimeni nu‑i întoarce zâmbetul, nu‑i confirmă tristețea, nu‑i sărbătorește reușitele. Fără această reflectare emoțională din partea unui adult, anumite circuite afective rămân în stare latentă. Nu e un „defect de fabricație”, ci un gol de experiență.
La vârsta adultă, persoanele asenzorice percep și înțeleg perfect emoțiile celorlalți, însă propria lor trăire rămâne limitată la paleta îngustă formată în primii ani de viață.
Mândria, entuziasmul, extazul?
Pentru ei sunt zone albe pe harta interioară – un teren emoțional necunoscut.
Și acum, în sfârșit, avem un nume.
Asenzorie.
Asenzoria: incapacitatea de a simula intern sentimentul de a fi iubit și apreciat.
Notă metodologică
Datele și observațiile prezentate în această secțiune provin dintr-un studiu calitativ realizat pe subiecți adulți care s-au născut și au crescut într-un mediu familial caracterizat de o suprapunere extremă de dinamici distructive: o figură maternă sociopată, complet indiferentă la existența copilului, și o figură paternă sadic-psihopată, care a persecutat sistematic orice expresie afectivă. În acest context, copilul nu a fost niciodată oglindit emoțional. Izolat și singur, a fost ignorat de mamă și frați, iar tentativele de exprimare afectivă au fost inversate de către tată — un proces de anti-oglindire constantă.
Acest studiu face parte din proiectul de cercetare „Abuz pantropic și traumă existențială”, aflat în desfășurare, care urmează să fie publicat în curând.
Lecturi suplimentare
Pentru explorări aprofundate ale temelor precum abuzul, trauma, tulburările de personalitate, C-PTSD (tulburarea de stres post-traumatic complex), sănătatea mintală, sănătatea femeilor, neurodivergența și dezvoltarea emoțională, vă invit să consultați cărțile mele disponibile pe Amazon: https://amzn.to/3GXZcKg
De asemenea, puteți explora celelalte bloguri ale mele, unde extind aceste concepte și altele legate de psihologie și comportament uman:
- https://panthropicabuseandexistentialtrauma.blogspot.com
- https://cristinagherghelresearch.blogspot.com
- https://tulburareadepersonalitatenarcisica.blogspot.com
Vă mulțumesc pentru interesul acordat cercetării și muncii mele.
Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):
- afantazie multisenzorială (totală sau globală)
- asenzorie
- anauralie
- anhedonie
- asexualitate
- C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
- și altele
Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.
Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.
Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.
Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.
Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!
- Lucrările mele în limba engleză, semnate Cristina Gherghel, te așteaptă aici: amazon.com/author/cristinagherghel
- Cărțile semnate Cristina G. pot fi găsite accesând: amzn.to/3Ff54OL
- Cărți electronice pe Google Play (apasă)
Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu