Neurodivergența în contextul traumei: explorări fenomenologice și neuroștiințifice

Cadru teoretic

Aceste articole se bazează pe o perspectivă integrativă, care combină neuroștiința cognitivă, psihologia fenomenologică și cercetarea traumelor și abuzului, pentru a explora complexitatea neurodivergenței în conexiune cu experiențele traumatice.

1. Neurodivergența, traumă și abuz

Neurodivergența se referă la variații funcționale și structurale ale sistemului nervos care influențează percepția, emoțiile și procesarea senzorială. În contextul abuzului și traumei, aceste variații pot determina moduri particulare de adaptare și de prelucrare a experiențelor traumatice.

Trauma relațională și abuzul afectează rețele neuronale critice, interacționând cu fenomene psihosenzoriale precum:

• Afantazia (incapacitatea de a genera imagini mentale vizuale);
• Anauralia (absența sau diminuarea percepției auditive interne);
• Asenzoria (reducerea senzațiilor corporale interne);
• Anhedonia (incapacitatea de a simți plăcere);
• Asexualitatea (lipsa atracției erotice),

care nu sunt doar simptome, ci manifestări ale unor arhitecturi neurologice și afective distincte.

2. Experiența subiectivă și fenomenologia

Fenomenologia, prin autori ca Thomas Fuchs și Francisco Varela, pune accentul pe experiența directă, subiectivă, ca sursă legitimă de cunoaștere, mai ales când limbajul științific sau clinic rămâne insuficient pentru a surprinde dimensiunile vieții interioare traumatice și neurodivergente.

3. Neuroștiința traumelor și neurodivergenței

Trauma modifică funcționarea unor rețele neuronale esențiale:

• Rețeaua Modului Implicit (Default Mode Network) – implicată în simularea internă și conștiința de sine;
• Rețeaua de Saliență (Salience Network) – care filtrează și prioritizează stimuli relevanți;
• Sistemul de Recompensă (Reward System) – responsabil pentru senzațiile de plăcere și motivație.

Aceste modificări, documentate de cercetători precum Antonio Damasio și Bessel van der Kolk, influențează memoria autobiografică, reglarea emoțională și percepția corporală, intersectându-se cu particularitățile neurodivergente și explicând fenomenele psihosenzoriale amintite. 

4. Fenomene psihosenzoriale și neurodivergența

Fenomenele precum afantazia (Adam Zeman), anauralia, asenzoria, anhedonia și asexualitatea sunt înțelese ca expresii ale unor configurații neurologice și afective legitime, uneori amplificate sau influențate de trauma, dar nu exclusiv cauzate de aceasta.

5. Rigurozitate și autoreflexivitate

Abordarea este riguroasă, interdisciplinară și bazată pe metode autoreflexive, inclusiv introspecție ghidată, jurnal reflexiv și analiză fenomenologică. Se evită medicalizarea excesivă, oferind o articulare aprofundată a experiențelor greu de exprimat în limbaj clinic. 

Referințe fundamentale: 

• Antonio Damasio – The Feeling of What Happens (Senzația a ceea ce se întâmplă), Self Comes to Mind (Sinele prinde contur) — studii despre conștiință, emoție și corp;
• Bessel van der Kolk – The Body Keeps the Score (Corpul își amintește) — neuroștiința traumelor și efectele lor corporale;
• Oliver Sacks – The Mind’s Eye (Ochii minții), Hallucinations (Halucinații) — investigații asupra percepției și experiențelor senzoriale atipice;
• Adam Zeman – cercetări asupra afantaziei;
• Thomas Fuchs – The Ecology of the Brain (Ecologia creierului), Body Memory (Memoria corpului) — psihologia fenomenologică a corpului și a minții;
• Berridge & Kringelbach – studii despre plăcere și motivație în neuroștiință;
• Francisco Varela – The Embodied Mind (Mintea întrupată) — fenomenologie și cognitivism;
• Raichle et al. – cercetări despre Default Mode Network (Rețeaua Modului Implicit);
• Judy Singer – inițiatoarea conceptului de neurodiversitate (1998).

Înțelegerea neurodivergenței în contextul traumei și abuzului ne provoacă să privim dincolo de definițiile clasice, să explorăm experiențele psihosenzoriale și să acordăm spațiu unor realități interne adesea ignorate. Această perspectivă integrativă deschide noi căi pentru cercetare, susținere și vindecare, invitând la o discuție continuă și aprofundată.  

---

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din perspectiva cercetării riguroase, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

• afantazie globală
• asenzorie
• anauralie
• anhedonie
• asexualitate
• C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
• si altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată în format electronic: Afantazia–Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fărăputerisupranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și suprapunerile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Cărțile mele în limba engleză sunt disponibile pe Amazon:
https://www.amazon.com/author/cristinagherghel.

Mulțumesc pentru interesul față de munca mea.