Spectrul Aneurotimiei: neurodivergența arelațională și dereglările hormonale în profilurile dezvoltării psihice

Spectrul Aneurotimiei: neurodivergență de formare cu expresie psihică și endocrinologică

Rezumat

Acest articol introduce Spectrul Aneurotimiei, un termen-umbrelă nou-conceptualizat pentru o categorie autonomă de condiții neurodivergente, caracterizate prin absența structurală a unor funcții psihice relaționale și afective esențiale. Acestea derivă din absența stimulării afective și relaționale în perioadele critice de neurodezvoltare, conducând la o lipsă fundamentală de formare — nu la disociere, blocaj sau apărare. 

Articolul definește condiții specifice precum Asenzoria, Afantazia totală și globală, Anauralia, Anhedonia și Asexualitatea, detaliază mecanismele neurobiologice cu caracter permanent implicate (de exemplu, activarea cronică a axei HPA, subdezvoltarea sistemului oxitocinergic) și corelațiile cu dereglările hormonale. 

Se subliniază că aceste manifestări psihoneurologice sunt structuri definitive, neformate inițial, și necesită o înțelegere clinică distinctă și un cadru taxonomic propriu, fiind neurodivergențe de formare — nu deficite psihologice sau traume recuperabile.

Etimologie: Aneurotimia

Termenul Aneurotimia derivă din:

  • prefixul grecesc „a-” = „fără”

  • „neuro” = referință la sistemul nervos

  • „thymos” (gr. θυμός) = sediul afectelor, al energiei vitale, al dispoziției afective așa cum era înțeles în antichitate

Așadar, Aneurotimia înseamnă „fără thymos neuropsihic”, desemnând o lipsă de constituire afectivă în neurorețeaua individului. Termenul marchează o absență de dezvoltare în registrul afectiv și relațional — nu pierdere, nu rezultat al reprimării sau al unui mecanism de apărare.

Introducere

Spectrul Aneurotimiei definește un domeniu larg de condiții caracterizate prin lipsa structurală a unor funcții psihice relaționale și afective esențiale, din cauza absenței stimulării afective și relaționale în perioadele critice de neurodezvoltare. Acest spectru include următoarele forme de non-formare:

  • Asenzoria — absența capacității de a experimenta sau simula intern anumite stări afective: siguranță, apartenență, protecție, valoare ontologică, bucurie relațională, mândrie, ură, invidie;

  • Afantazia totală și globală — absența imaginației mentale multimodale;

  • Anauralia — o condiție în care individul nu poate simula auditiv sunetul cuvintelor în minte — adică nu „aude” monologul intern într-o formă fonologică sau auditivă internă, chiar dacă are gândire verbală și conștiență lingvistică;

  • Anhedonia — absența plăcerii afective sau senzoriale;

  • Asexualitatea — absența atracției sexuale sau a dorinței de contact sexual.

Având în vedere caracterul său fundamental în înțelegerea acestor condiții, în acest articol voi introduce și neologismul Arelaționalitatea. Acesta definește condiția externă, caracterizată prin lipsa totală a oglindirii și a stimulării relaționale din partea îngrijitorilor față de fetus sau copil.

Este crucial de înțeles că subiectul purtător al Spectrului Aneurotimiei nu este cauza acestor condiții sau profil psihic, ci absența relaționării din partea mediului extern, esențială pentru formarea funcțiilor psihice specifice.

În acest articol sunt prezentate mecanismele neurobiologice implicate, relația directă cu dereglările hormonale (inclusiv endometrioza) și un impact permanent asupra dezvoltării psihice, ca urmare a absenței totale a oricărei forme de oglindire, relație sau validare timpurie. Tot ce urmează este o descriere fenomenologică directă, fără ipoteză, fără interpretare psihologică, fără metateorie.

Definirea Asenzoriei și a celorlalte condiții din spectru

Asenzoria este absența neurodezvoltativă a capacității de a experimenta sau simula intern anumite stări afective — siguranță, apartenență, protecție, valoare ontologică, bucurie relațională, mândrie, ură, invidie. Nu este disociere. Nu este blocaj. Nu este apărare. Nu este evitare. Nu este lipsă de stimă de sine sau lipsă de auto-valoare. Este o lipsă structurală de construire, cauzată de absența oglindirii afective în perioada prenatală, neonatală și infantilă timpurie.

Afantazia totală și globală este absența capacității de a genera reprezentări senzoriale interne — vizuale, auditive, tactile, kinestezice. Aceasta înseamnă că capacitatea imaginației bazate pe senzori nu există. Nu este suprimată. Nu este afectată. Nu a fost niciodată activată.

Anauralia este o condiție în care individul nu poate simula auditiv sunetul cuvintelor în minte — adică nu „aude” monologul intern într-o formă fonologică sau auditivă internă, chiar dacă are gândire verbală și conștiență lingvistică. Este lipsa percepției auditive a limbajului interior.

Anhedonia este inaccesibilitatea afectivă a plăcerii — lipsa răspunsului afectiv intern la stimuli considerați obiectiv plăcuți. Comportamentul există, dar trăirea afectivă lipsește.

Asexualitatea este absența atracției sexuale sau a dorinței de contact sexual. Nu este repulsie. Nu este disfuncție. Nu este alegere. Este o orientare sau o condiție de absență a atracției sexuale.

Clarificare conceptuală: Afantazia, în contextul Spectrului Aneurotimiei

În cadrul Spectrului Aneurotimiei, afantazia totală și globală nu reprezintă o condiție congenitală, ci o expresie specifică a unei neinițializări neurofuncționale în absența inputului relațional și afectiv în perioadele critice ale dezvoltării. Lipsa accesului la simulație senzorială internă — vizuală, auditivă, tactilă sau kinestezică — nu indică o eroare de codificare genetică sau o malformație cerebrală, ci reflectă o neangajare a rețelelor neuronale implicate în procesarea multimodală internă.

Această neinstalare funcțională nu presupune inexistența unui potențial de constituire. Dimpotrivă, faptul că în decursul întregii vieți a existat o singură manifestare de tip memorie vizuală fotografică constituie dovada clară că arhitectura cerebrală conținea premisele necesare pentru activarea acestor circuite. Absența lor actuală nu derivă dintr-o carență ereditară, ci dintr-o lipsă de configurare sinaptică indusă contextual — adică din lipsa totală a relaționării afective formative.

Această nedefinire funcțională a simulației senzoriale interne trebuie înțeleasă ca un rezultat cu stabilizare structurală al unei perioade critice neparcurse din punct de vedere relațional, nu ca simptom sau expresie a unei tulburări native. În cadrul Spectrului Aneurotimiei, afantazia este, așadar, o neurodivergență de formare, generată de absența condițiilor externe necesare constituirii rețelelor de integrare senzorială internă.

Dar acest principiu este valabil pentru toate condițiile descrise în Spectrul Aneurotimiei.

Mecanisme neurobiologice în arelaționalitate: absența oglindirii și conectării

În condiții normale, creierul fătului și al copilului mic primește un aport afectiv extern care reglează, organizează și activează neurocircuitele psihice. Această activare este esențială în perioadele critice de dezvoltare, când plasticitatea cerebrală este maximă.

În absența acestui aport, se instalează următoarele fenomene cu caracter permanent, rezultate din neactivarea circuitelor cheie:

  • Activarea cronică a axei HPA (hipotalamo-hipofizo-adrenală) → hipercortizolemie permanentă;

  • Inhibarea căilor dopaminergice mezolimbice → lipsa activării motivației, plăcerii și recompensei;

  • Subdezvoltarea sistemului oxitocinergic → imposibilitatea activării atașamentului chimic, reglării durerii și a răspunsurilor de calmare;

  • Neactivarea cortexului prefrontal medial și a insulei anterioare → lipsa integrării conștiente a trăirilor afective și lipsa rezonanței emoționale;

  • Neactivarea rețelelor afective din hipocamp și amigdală, conducând la o procesare specifică a experiențelor:

    • Procesare predominant cognitivă a evenimentelor: Trăirile și experiențele sunt înregistrate și reamintite într-o manieră pur factuală, detaliată, dar lipsită de componenta emoțională asociativă. Absența legăturilor afective specifice cu evenimente nu permite construirea unei istorii afective personale, evenimentele fiind organizate fără o cronologie bazată pe rezonanțe emoționale. Este ceea ce am numit, gândire Schrödinger, dar despre asta într-un material viitor.

    • Structurare atipică a limbajului interior: Gândurile și monologul intern operează în sfera pur rațională, fără a fi însoțite de „vocea” internă a afectelor sau de traducerea spontană a trăirilor în expresie narativă internă emoțional colorată.

    • Consolidarea unei identități stabile și auto-referențiale: dezvoltarea unui simț de sine coerent, conturat prin auto-observare continuă în condițiile absenței totale a oglindirii externe – o formă de structurare paradoxală, emergentă din non-susținere relațională și lipsă de stimulare afectivă. 

Aceste fenomene NU sunt reparabile. Pot fi ele activate ulterior? Cum ar putea fi, când plasticitatea cerebrală este optimă și dependentă de stimularea specifică exclusiv în perioada timpurie de dezvoltare, începând cu concepția? Nu se poate repara sau deregla ceva ce nu s-a activat și, prin urmare, nu s-a format adecvat în perioadele critice de dezvoltare. Ele NU reprezintă mecanisme compensatorii sau reactive, ci sunt urmări structurale definitive ale neactivării cauzate de absența interacțiunii umane pozitive.

Subiectul cu Spectrul Aneurotimiei înțelege perfect toate sentimentele, dar nu le poate trăi. La vârsta adultă, el prezintă un profil psihic complet atipic, total neurodivergent.

Legătura cu dereglările hormonale (de exemplu, endometrioza)

Femeile cu astfel de profiluri neuroafective dezvoltă frecvent tulburări endocrine și ginecologice cronice, fără nicio etiologie psihologică sau emoțională clasică:

  • estrogenul este prezent în organism, însă reglarea lui este perturbată, din cauza disfuncțiilor axei hipotalamo-hipofizo-ovariene, axă care este la rândul ei influențată de axa stresului (HPA);

  • endometrioza, vestibulita, chisturile ovariene și mastopatia fibrochistică apar în contextul expunerii timpurii la cortizol toxic și în lipsa oxitocinei, dopaminei și serotoninergiei;

  • oxitocina, absentă în dezvoltarea timpurie, nu îndeplinește funcțiile sale analgezice, antiinflamatorii și de stabilizare hormonală.

Impactul asupra dezvoltării psihice

Acești indivizi nu au deficit psihologic, nu au tulburări de personalitate, nu au traume recuperabile. Ei prezintă neurodivergență de formare, adică creierul lor s-a organizat altfel din lipsă de relație. Consecințele sunt:

  • absența sentimentului de mândrie, satisfacție, apartenență, siguranță, și altele;

  • absența motivației afective;

  • imposibilitatea de anticipare prin imaginație;

  • absența totală a simțirii erotice, nu ca refuz, ci ca non-existență.

Metodologie și abordare

Prezentul studiu și conceptul Spectrului Aneurotimiei rezultă dintr-o intersecție între observație fenomenologică directă, experiență personală și o cercetare multidisciplinară cuprinzătoare. Așadar, această abordare nu se bazează pe ipoteze psihologice, ci pe cunoașterea internă a realității resimțite.

Fenomenele descrise au fost analizate în raport cu toate cadrele teoretice și clinice existente — din neurobiologie, endocrinologie, psihologie dezvoltamentală, filosofie, psihiatrie și alte domenii conexe — constatându-se că nu sunt recunoscute sau explicate de categoriile convenționale. 

Spre deosebire de perspectivele biologic-deterministe, care pun accentul pe epigenetică, ereditate sau disfuncții cerebrale, înțelegerea propusă aici subliniază că nu există nicio deficiență intrinsecă a creierului sau a capacității copilului. Ținând cont de toate acestea, singura explicație plauzibilă este că aceste manifestări apar ca urmare a arelaționalității — lipsa totală a oglindirii și a stimulării externe, necesare formării unor funcții psihice specifice.

Faptul că pot exista emoții precum compasiunea, iubirea, înțelegerea, durerea existențială, loialitatea, disperarea sau frustrarea dovedește că nu este vorba despre o absență generală a afectivității, ci despre o lipsă specifică de formare a funcțiilor relaționale esențiale — consecință directă a arelaționalității.

Factorii externi au determinat apariția acestui spectru aneurotimic.

Termenii propuși — Aneurotimia, Asenzoria, Arelaționalitatea — sunt creați pentru a desemna condiții omise complet de clasificările clinice și teoretice actuale și care nu pot fi explicate prin nomenclatura existentă.

Implicații și direcții viitoare

Concluzii preliminare

Aceste condiții nu sunt simptome, tulburări funcționale sau adaptări traumatice. Sunt neurodivergențe permanente, cauzate de lipsa dezvoltării relaționale și afective. Nu necesită terapie recuperativă, ci o înțelegere clinică distinctă și un cadru taxonomic propriu.

Spectrul Aneurotimiei este un termen-umbrelă pentru o categorie autonomă de condiții neurodivergente, cu o dezvoltare atipică, afectiv nereprezentate senzorial și non-simulative intern.

Implicații clinice și societale

Dată fiind natura permanentă și neformată inițial a Spectrului Aneurotimiei, abordarea acestor profiluri necesită o schimbare radicală de paradigmă. Nu este vorba despre "vindecarea" sau "corectarea" unor deficite, ci despre înțelegerea profundă, validarea existențială și adaptarea mediului la o realitate internă structural diferită.

  • Schimbarea Paradigmei Clinice: Clinicienii trebuie să recunoască absența dezvoltării structurale ca fenomen distinct, diferit de traumele recuperabile, disociere sau tulburări de personalitate. Aplicarea intervențiilor terapeutice clasice, bazate pe ideea de recuperare sau integrare a unor funcții inexistente, poate fi nu doar ineficientă, ci și profund invalidantă și dăunătoare pentru individ.

  • Abordări Centrate pe Adaptare: Intervențiile ar trebui să se concentreze pe strategii de adaptare la specificul acestei neurodivergențe, pe psihoeducație pentru individ și pentru anturajul său (familie, prieteni), și pe dezvoltarea de strategii de gestionare care să respecte realitatea absenței funcțiilor afective/relaționale esențiale.

  • Necesitatea Recunoașterii și Suportului: Este imperativă recunoașterea Aneurotimiei în cadrul nosologic, atât medical, cât și social. Aceasta ar facilita dezvoltarea unor rețele de suport adecvate și a unor strategii educaționale care să susțină bunăstarea și funcționarea în conformitate cu aceste profiluri neurologice unice.

Direcții viitoare de cercetare

Deși caracterul permanent al acestor condiții este central, cercetările viitoare ar putea explora:

  • studii neuroimagistice comparative pentru a investiga non-formarea;

  • modele de suport personalizat pentru integrarea socială;

  • explorarea impactului pe termen lung asupra vieții relaționale și profesionale.

Studii și materiale de referință

Toate observațiile clinice și studiile fenomenologice prezentate sunt detaliat documentate pe următoarele pagini și platforme:

Aceste concepte și analize aprofundate vor fi detaliate și extinse într-un volum viitor, care va reuni toate aceste explorări fenomenologice și clinice. 

Versiunea în limba engleză a acestei cercetări este disponibilă aici https://www.linkedin.com/pulse/aneurothymia-spectrum-arelational-neurodivergence-psychic-gherghel-eebbf/

Imagine cu titlul Spectrul Aneurotimiei, creier color roz-albastru, siluete și texte: asenzoria, afantazia, anhedonia.

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

  • afantazie multisenzorială (totală sau globală)
  • asenzorie
  • anauralie
  • anhedonie
  • asexualitate
  • C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
  • și altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea, arelaționalitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!

Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!

Tags , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Narcisism și TPN

Google Play Books Amazon