Spectrul Aneurotimiei: neurodivergența arelațională și dereglările hormonale în profilurile dezvoltării psihice

Spectrul Aneurotimiei: neurodivergență de formare cu expresie psihică și endocrinologică

Rezumat

Acest articol introduce Spectrul Aneurotimiei, un termen-umbrelă nou-conceptualizat pentru o categorie autonomă de condiții neurodivergente, caracterizate prin absența structurală a unor funcții psihice relaționale și afective esențiale. Acestea derivă din absența stimulării afective și relaționale în perioadele critice de neurodezvoltare, conducând la o lipsă fundamentală de formare — nu la disociere, blocaj sau apărare. 

Articolul definește condiții specifice precum Asenzoria, Afantazia totală și globală, Anauralia, Anhedonia și Asexualitatea, detaliază mecanismele neurobiologice cu caracter permanent implicate (de exemplu, activarea cronică a axei HPA, subdezvoltarea sistemului oxitocinergic) și corelațiile cu dereglările hormonale. 

Se subliniază că aceste manifestări psihoneurologice sunt structuri definitive, neformate inițial, și necesită o înțelegere clinică distinctă și un cadru taxonomic propriu, fiind neurodivergențe de formare — nu deficite psihologice sau traume recuperabile.

Etimologie: Aneurotimia

Termenul Aneurotimia derivă din:

  • prefixul grecesc „a-” = „fără”

  • „neuro” = referință la sistemul nervos

  • „thymos” (gr. θυμός) = sediul afectelor, al energiei vitale, al dispoziției afective așa cum era înțeles în antichitate

Așadar, Aneurotimia înseamnă „fără thymos neuropsihic”, desemnând o lipsă de constituire afectivă în neurorețeaua individului. Termenul marchează o absență de dezvoltare în registrul afectiv și relațional — nu pierdere, nu rezultat al reprimării sau al unui mecanism de apărare.

Introducere

Spectrul Aneurotimiei definește un domeniu larg de condiții caracterizate prin lipsa structurală a unor funcții psihice relaționale și afective esențiale, din cauza absenței stimulării afective și relaționale în perioadele critice de neurodezvoltare. Acest spectru include următoarele forme de non-formare:

  • Asenzoria — absența capacității de a experimenta sau simula intern anumite stări afective: siguranță, apartenență, protecție, valoare ontologică, bucurie relațională, mândrie, ură, invidie;

  • Afantazia totală și globală — absența imaginației mentale multimodale;

  • Anauralia — o condiție în care individul nu poate simula auditiv sunetul cuvintelor în minte — adică nu „aude” monologul intern într-o formă fonologică sau auditivă internă, chiar dacă are gândire verbală și conștiență lingvistică;

  • Anhedonia — absența plăcerii afective sau senzoriale;

  • Asexualitatea — absența atracției sexuale sau a dorinței de contact sexual.

Având în vedere caracterul său fundamental în înțelegerea acestor condiții, în acest articol voi introduce și neologismul Arelaționalitatea. Acesta definește condiția externă, caracterizată prin lipsa totală a oglindirii și a stimulării relaționale din partea îngrijitorilor față de fetus sau copil.

Este crucial de înțeles că subiectul purtător al Spectrului Aneurotimiei nu este cauza acestor condiții sau profil psihic, ci absența relaționării din partea mediului extern, esențială pentru formarea funcțiilor psihice specifice.

În acest articol sunt prezentate mecanismele neurobiologice implicate, relația directă cu dereglările hormonale (inclusiv endometrioza) și un impact permanent asupra dezvoltării psihice, ca urmare a absenței totale a oricărei forme de oglindire, relație sau validare timpurie. Tot ce urmează este o descriere fenomenologică directă, fără ipoteză, fără interpretare psihologică, fără metateorie.

Definirea Asenzoriei și a celorlalte condiții din spectru

Asenzoria este absența neurodezvoltativă a capacității de a experimenta sau simula intern anumite stări afective — siguranță, apartenență, protecție, valoare ontologică, bucurie relațională, mândrie, ură, invidie. Nu este disociere. Nu este blocaj. Nu este apărare. Nu este evitare. Nu este lipsă de stimă de sine sau lipsă de auto-valoare. Este o lipsă structurală de construire, cauzată de absența oglindirii afective în perioada prenatală, neonatală și infantilă timpurie.

Afantazia totală și globală este absența capacității de a genera reprezentări senzoriale interne — vizuale, auditive, tactile, kinestezice. Aceasta înseamnă că capacitatea imaginației bazate pe senzori nu există. Nu este suprimată. Nu este afectată. Nu a fost niciodată activată.

Anauralia este o condiție în care individul nu poate simula auditiv sunetul cuvintelor în minte — adică nu „aude” monologul intern într-o formă fonologică sau auditivă internă, chiar dacă are gândire verbală și conștiență lingvistică. Este lipsa percepției auditive a limbajului interior.

Anhedonia este inaccesibilitatea afectivă a plăcerii — lipsa răspunsului afectiv intern la stimuli considerați obiectiv plăcuți. Comportamentul există, dar trăirea afectivă lipsește.

Asexualitatea este absența atracției sexuale sau a dorinței de contact sexual. Nu este repulsie. Nu este disfuncție. Nu este alegere. Este o orientare sau o condiție de absență a atracției sexuale.

Clarificare conceptuală: Afantazia, în contextul Spectrului Aneurotimiei

În cadrul Spectrului Aneurotimiei, afantazia totală și globală nu reprezintă o condiție congenitală, ci o expresie specifică a unei neinițializări neurofuncționale în absența inputului relațional și afectiv în perioadele critice ale dezvoltării. Lipsa accesului la simulație senzorială internă — vizuală, auditivă, tactilă sau kinestezică — nu indică o eroare de codificare genetică sau o malformație cerebrală, ci reflectă o neangajare a rețelelor neuronale implicate în procesarea multimodală internă.

Această neinstalare funcțională nu presupune inexistența unui potențial de constituire. Dimpotrivă, faptul că în decursul întregii vieți a existat o singură manifestare de tip memorie vizuală fotografică constituie dovada clară că arhitectura cerebrală conținea premisele necesare pentru activarea acestor circuite. Absența lor actuală nu derivă dintr-o carență ereditară, ci dintr-o lipsă de configurare sinaptică indusă contextual — adică din lipsa totală a relaționării afective formative.

Această nedefinire funcțională a simulației senzoriale interne trebuie înțeleasă ca un rezultat cu stabilizare structurală al unei perioade critice neparcurse din punct de vedere relațional, nu ca simptom sau expresie a unei tulburări native. În cadrul Spectrului Aneurotimiei, afantazia este, așadar, o neurodivergență de formare, generată de absența condițiilor externe necesare constituirii rețelelor de integrare senzorială internă.

Dar acest principiu este valabil pentru toate condițiile descrise în Spectrul Aneurotimiei.

Mecanisme neurobiologice în arelaționalitate: absența oglindirii și conectării

În condiții normale, creierul fătului și al copilului mic primește un aport afectiv extern care reglează, organizează și activează neurocircuitele psihice. Această activare este esențială în perioadele critice de dezvoltare, când plasticitatea cerebrală este maximă.

În absența acestui aport, se instalează următoarele fenomene cu caracter permanent, rezultate din neactivarea circuitelor cheie:

  • Activarea cronică a axei HPA (hipotalamo-hipofizo-adrenală) → hipercortizolemie permanentă;

  • Inhibarea căilor dopaminergice mezolimbice → lipsa activării motivației, plăcerii și recompensei;

  • Subdezvoltarea sistemului oxitocinergic → imposibilitatea activării atașamentului chimic, reglării durerii și a răspunsurilor de calmare;

  • Neactivarea cortexului prefrontal medial și a insulei anterioare → lipsa integrării conștiente a trăirilor afective și lipsa rezonanței emoționale;

  • Neactivarea rețelelor afective din hipocamp și amigdală, conducând la o procesare specifică a experiențelor:

    • Procesare predominant cognitivă a evenimentelor: Trăirile și experiențele sunt înregistrate și reamintite într-o manieră pur factuală, detaliată, dar lipsită de componenta emoțională asociativă. Absența legăturilor afective specifice cu evenimente nu permite construirea unei istorii afective personale, evenimentele fiind organizate fără o cronologie bazată pe rezonanțe emoționale. Este ceea ce am numit, gândire Schrödinger, dar despre asta într-un material viitor.

    • Structurare atipică a limbajului interior: Gândurile și monologul intern operează în sfera pur rațională, fără a fi însoțite de „vocea” internă a afectelor sau de traducerea spontană a trăirilor în expresie narativă internă emoțional colorată.

    • Consolidarea unei identități stabile și auto-referențiale: dezvoltarea unui simț de sine coerent, conturat prin auto-observare continuă în condițiile absenței totale a oglindirii externe – o formă de structurare paradoxală, emergentă din non-susținere relațională și lipsă de stimulare afectivă. 

Aceste fenomene NU sunt reparabile. Pot fi ele activate ulterior? Cum ar putea fi, când plasticitatea cerebrală este optimă și dependentă de stimularea specifică exclusiv în perioada timpurie de dezvoltare, începând cu concepția? Nu se poate repara sau deregla ceva ce nu s-a activat și, prin urmare, nu s-a format adecvat în perioadele critice de dezvoltare. Ele NU reprezintă mecanisme compensatorii sau reactive, ci sunt urmări structurale definitive ale neactivării cauzate de absența interacțiunii umane pozitive.

Subiectul cu Spectrul Aneurotimiei înțelege perfect toate sentimentele, dar nu le poate trăi. La vârsta adultă, el prezintă un profil psihic complet atipic, total neurodivergent.

Legătura cu dereglările hormonale (de exemplu, endometrioza)

Femeile cu astfel de profiluri neuroafective dezvoltă frecvent tulburări endocrine și ginecologice cronice, fără nicio etiologie psihologică sau emoțională clasică:

  • estrogenul este prezent în organism, însă reglarea lui este perturbată, din cauza disfuncțiilor axei hipotalamo-hipofizo-ovariene, axă care este la rândul ei influențată de axa stresului (HPA);

  • endometrioza, vestibulita, chisturile ovariene și mastopatia fibrochistică apar în contextul expunerii timpurii la cortizol toxic și în lipsa oxitocinei, dopaminei și serotoninergiei;

  • oxitocina, absentă în dezvoltarea timpurie, nu îndeplinește funcțiile sale analgezice, antiinflamatorii și de stabilizare hormonală.

Impactul asupra dezvoltării psihice

Acești indivizi nu au deficit psihologic, nu au tulburări de personalitate, nu au traume recuperabile. Ei prezintă neurodivergență de formare, adică creierul lor s-a organizat altfel din lipsă de relație. Consecințele sunt:

  • absența sentimentului de mândrie, satisfacție, apartenență, siguranță, și altele;

  • absența motivației afective;

  • imposibilitatea de anticipare prin imaginație;

  • absența totală a simțirii erotice, nu ca refuz, ci ca non-existență.

Metodologie și abordare

Prezentul studiu și conceptul Spectrului Aneurotimiei rezultă dintr-o intersecție între observație fenomenologică directă, experiență personală și o cercetare multidisciplinară cuprinzătoare. Așadar, această abordare nu se bazează pe ipoteze psihologice, ci pe cunoașterea internă a realității resimțite.

Fenomenele descrise au fost analizate în raport cu toate cadrele teoretice și clinice existente — din neurobiologie, endocrinologie, psihologie dezvoltamentală, filosofie, psihiatrie și alte domenii conexe — constatându-se că nu sunt recunoscute sau explicate de categoriile convenționale. 

Spre deosebire de perspectivele biologic-deterministe, care pun accentul pe epigenetică, ereditate sau disfuncții cerebrale, înțelegerea propusă aici subliniază că nu există nicio deficiență intrinsecă a creierului sau a capacității copilului. Ținând cont de toate acestea, singura explicație plauzibilă este că aceste manifestări apar ca urmare a arelaționalității — lipsa totală a oglindirii și a stimulării externe, necesare formării unor funcții psihice specifice.

Faptul că pot exista emoții precum compasiunea, iubirea, înțelegerea, durerea existențială, loialitatea, disperarea sau frustrarea dovedește că nu este vorba despre o absență generală a afectivității, ci despre o lipsă specifică de formare a funcțiilor relaționale esențiale — consecință directă a arelaționalității.

Factorii externi au determinat apariția acestui spectru aneurotimic.

Termenii propuși — Aneurotimia, Asenzoria, Arelaționalitatea — sunt creați pentru a desemna condiții omise complet de clasificările clinice și teoretice actuale și care nu pot fi explicate prin nomenclatura existentă.

Implicații și direcții viitoare

Concluzii preliminare

Aceste condiții nu sunt simptome, tulburări funcționale sau adaptări traumatice. Sunt neurodivergențe permanente, cauzate de lipsa dezvoltării relaționale și afective. Nu necesită terapie recuperativă, ci o înțelegere clinică distinctă și un cadru taxonomic propriu.

Spectrul Aneurotimiei este un termen-umbrelă pentru o categorie autonomă de condiții neurodivergente, cu o dezvoltare atipică, afectiv nereprezentate senzorial și non-simulative intern.

Implicații clinice și societale

Dată fiind natura permanentă și neformată inițial a Spectrului Aneurotimiei, abordarea acestor profiluri necesită o schimbare radicală de paradigmă. Nu este vorba despre "vindecarea" sau "corectarea" unor deficite, ci despre înțelegerea profundă, validarea existențială și adaptarea mediului la o realitate internă structural diferită.

  • Schimbarea Paradigmei Clinice: Clinicienii trebuie să recunoască absența dezvoltării structurale ca fenomen distinct, diferit de traumele recuperabile, disociere sau tulburări de personalitate. Aplicarea intervențiilor terapeutice clasice, bazate pe ideea de recuperare sau integrare a unor funcții inexistente, poate fi nu doar ineficientă, ci și profund invalidantă și dăunătoare pentru individ.

  • Abordări Centrate pe Adaptare: Intervențiile ar trebui să se concentreze pe strategii de adaptare la specificul acestei neurodivergențe, pe psihoeducație pentru individ și pentru anturajul său (familie, prieteni), și pe dezvoltarea de strategii de gestionare care să respecte realitatea absenței funcțiilor afective/relaționale esențiale.

  • Necesitatea Recunoașterii și Suportului: Este imperativă recunoașterea Aneurotimiei în cadrul nosologic, atât medical, cât și social. Aceasta ar facilita dezvoltarea unor rețele de suport adecvate și a unor strategii educaționale care să susțină bunăstarea și funcționarea în conformitate cu aceste profiluri neurologice unice.

Direcții viitoare de cercetare

Deși caracterul permanent al acestor condiții este central, cercetările viitoare ar putea explora:

  • studii neuroimagistice comparative pentru a investiga non-formarea;

  • modele de suport personalizat pentru integrarea socială;

  • explorarea impactului pe termen lung asupra vieții relaționale și profesionale.

Studii și materiale de referință

Toate observațiile clinice și studiile fenomenologice prezentate sunt detaliat documentate pe următoarele pagini și platforme:

Aceste concepte și analize aprofundate vor fi detaliate și extinse într-un volum viitor, care va reuni toate aceste explorări fenomenologice și clinice. 

Versiunea în limba engleză a acestei cercetări este disponibilă aici https://www.linkedin.com/pulse/aneurothymia-spectrum-arelational-neurodivergence-psychic-gherghel-eebbf/

Imagine cu titlul Spectrul Aneurotimiei, creier color roz-albastru, siluete și texte: asenzoria, afantazia, anhedonia.

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

  • afantazie multisenzorială (totală sau globală)
  • asenzorie
  • anauralie
  • anhedonie
  • asexualitate
  • C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
  • și altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea, arelaționalitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!

Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!

Niciun comentariu:

Asenzorie: neurodivergență dezvoltativă în sfera afectivă

Există o categorie de trăiri interioare atât de invizibilă și atât de constant interpretată greșit, încât a trecut neobservată de diagnosticele psihologice, de literatura terapeutică și chiar de vocabularul celor care o experimentează. Acest fenomen este asenzoria — un termen propus pentru a descrie incapacitatea de a simula intern, în viața adultă, anumite stări afective care nu au fost niciodată trăite sau interiorizate în fazele incipiente ale dezvoltării emoționale.

Asenzoria: absența neurodezvoltativă a unor reprezentări afective

Asenzoria nu reprezintă reprimare, amorțeală emoțională, reacție la traumă sau disociere. Ea reflectă o absență neurodezvoltamentală — o lipsă completă a unor experiențe afective esențiale în perioada formativă: perioada fetală, primii ani de viață și copilăria timpurie.

Ce este Asenzoria?

Asenzoria este o condiție din spectrul dezvoltării neurologice în care sistemul nervos nu dezvoltă niciodată capacitatea de a simula intern anumite stări afective — cele legate de sentimentul de siguranță, apartenență emoțională, valoare ontologică și bucurie relațională — deoarece aceste stări nu au fost niciodată trăite, reflectate sau transmise în ferestrele critice ale dezvoltării.

Etimologic, „asenzoria” derivă din cuvintele latine a- (fără) și sensorium (centrul percepției și conștiinței).

Termenul propune un cadru conceptual pentru a înțelege nu lipsa unei reacții afective, ci lipsa instalării inițiale a rețelei care face acea reacție posibilă.

Notă:
Asenzoria se referă exclusiv la simularea afectivă, nu la percepția senzorială.
Spre deosebire de afantazie (aphantasia — absența imaginației vizuale) sau anauralie (absența monologului interior), asenzoria descrie lipsa unor emoții și sentimente care nu au fost niciodată codificate intern.

Toate aceste condiții – asenzoria, afantazia și anauralia – se înscriu, de fapt, în spectrul larg al neurodivergenței.

Mecanism: Cum și de ce se formează Asenzoria

Dezvoltarea afectivă umană depinde nu doar de factori genetici și neurochimici, ci și de rezonanță emoțională externă. Nou-născuții nu generează stări afective de bază în izolare. Ei învață să se simtă în siguranță, iubiți, văzuți și valorizați prin oglindire interpersonală, sintonizare fizică și feedback somatic-afectiv.

Aceste circuite afective fundamentale încep să se formeze încă din trimestrul al treilea de sarcină și continuă în primii trei ani de viață — o perioadă de plasticitate neurală extremă, în care experiența literalmente modelează percepția, afectul și capacitatea relațională.

Când acești stimuli emoțional‑relaționali — când îngrijitorii sunt absenți emoțional, neglijenți, patologic de egocentrici sau pur și simplu nesintonizați — fătul sau copilul mic poate să nu primească niciodată semnalele senzorial-afective necesare pentru a codifica acele trăiri.

Simplu spus:
Nu poți crea — și nu poți retrăi — ceea ce nu ai simțit niciodată.
Nu există bază, fundație sau arhitectură care să fi fost construită.
Iar dacă nimeni nu ți-a oglindit vreodată bucuria, apartenența, siguranța și nu te-a celebrat, poți deveni adult înțelegând aceste concepte intelectual — dar simțind nimic când îți sunt oferite.

🔬 Considerații Neurobiologice în Asenzorie

Deși asenzoria este definită în primul rând prin absență dezvoltativă — nu prin leziune cerebrală sau traumă — cercetările privind dezvoltarea afectivă a creierului oferă un context relevant. Stările afective precum siguranța resimțită, bucuria, validarea sau apartenența corespund unor circuite neuronale, neurotransmițători și bucle hormonale specifice:

• Calea dopaminergică (zona tegmentală ventrală – nucleul accumbens): recompensă, plăcere, motivație
• Sistemul oxitocinei: atașament, conexiune, siguranță interpersonală
• Insula anterioară dreaptă: conștientizare afectivă încorporată
• Cortexul prefrontal medial + integrare limbică: rezonanță emoțională, reflexivitate, sens relațional

În cazul asenzoriei, aceste sisteme nu sunt subdezvoltate din cauza traumelor (deși un copil neglijat poate fi și traumatizat), ci, pentru scopul acestei cercetări, ne referim exclusiv la lipsa stimulării dezvoltative. Fără reflectare emoțională (atingere blândă, contact vizual afectuos, sintonizare empatică), creierul nu dezvoltă ceea ce nu a fost solicitat.

Cercetările emergente despre neuronii oglindă — un sistem neural implicat în simularea internă a stărilor emoționale observate la ceilalți — sugerează că dezvoltarea acestor mecanisme depinde de această stimulare timpurie. În absența expresiilor faciale empatice, a contactului vizual și a vocalizării emoționale sincronizate, aceste circuite rămân inactive sau imature, afectând capacitatea copilului de a crea și simula anumite trăiri afective.

Aceasta nu implică leziuni cerebrale, ci neutilizare, neactivare sau omisiune structurală — o formă de neglijare corticală și subcorticală cauzată de absența interacțiunilor afective primare în primele etape ale dezvoltării.

Ce nu este Asenzoria

Am precizat mai înainte, dar pentru și mai multă înțelegere, insist că nu este ușor să diferențiem asenzoria de fenomene similare la suprafață:

  • Nu este traumă – Nu există dovezi ale unui mecanism defensiv. Este lipsa expunerii, nu reacție.
  • Nu este reprimare – Emoțiile respective nu au fost codificate, deci nu au fost ascunse.
  • Nu este amorțeală sau aplatizare emoțională – Amorțeala implică pierderea unei senzații anterioare, iar aplatizarea este o reducere a intensității afectelor. Asenzoria este o non-existență.
  • Nu este afantazie – sau afantazia multisenzorială = absența reprezentațiilor mentale. Asenzoria = simulare emoțională.
  • Nu este anhedonie – Anhedonia = incapacitatea de a simți plăcere. Asenzoria afectează doar anumite stări.
  • Nu este alexitimie – Persoana poate vorbi articulat despre emoții, dar nu simte unele.
  • Nu este disociere – Disocierea presupune separare de o experiență anterioară. Asenzoria = lipsa totală a instalării.
  • Nu este Tulburare Reactivă de Atașament (RAD) – RAD rezultă din îngrijirea inconsistentă sau întreruptă și duce la disfuncții de atașament.

Asenzoria descrie absența totală a unor simulări emoționale interne specifice din cauza faptului că acestea nu au fost niciodată oglindite, nu din cauza unei formări inconsistente a atașamentului.
Asenzoria este absența structurală a unor canale emoționale, nu blocarea, suprimarea sau pierderea lor.

Ce stări emoționale lipsesc?

Asenzoria nu implică o absență completă a vieții emoționale. Persoanele cu această condiție pot experimenta o gamă variată de trăiri interne, care includ, dar nu se limitează la:

Emoții

  • tristețe
  • furie (în unele cazuri)
  • anxietate

Sentimente

  • durere
  • compasiune
  • iubire pentru alții
  • loialitate
  • deznădejde existențială

Însă, ca în cazul oricărei neurodivergențe, profilul afectiv este atipic: nu toate aceste trăiri sunt prezente în fiecare caz, iar intensitatea și combinațiile lor variază semnificativ de la o persoană la alta.

Persoanele cu asenzorie au o Teorie a minții (ToM) bine dezvoltată și înțeleg emoțiile din punct de vedere cognitiv, recunoscându-le ușor la ceilalți.

Prin urmare, asenzoria nu este o formă de autism.

Ceea ce nu pot simți — pentru că aceste stări nu s-au format niciodată — sunt răspunsuri afective specifice care, în mod obișnuit, cum am menționat, sunt construite prin oglindirea și legătura timpurie. Acestea pot include:

  • Să te simți iubit
  • Să te simți în siguranță
  • Apartenență emoțională
  • Bucuria de a fi văzut
  • Mândrie
  • Validare
  • Afirmație ontologică (să fii văzut ca ființă)
  • Să te simți protejat
  • Recunoaștere

Aceste stări nu sunt pur și simplu „greu de simțit”. Pentru persoana asenzorică, ele nu există. Conceptul este clar, perfect rațional — dar la nivel interior, e ca și cum ai privi un ecran gol.

Exemple concrete din viața trăită

Aceste exemple ilustrează experiența internă a asenzoriei — nu ca disfuncție sau detașare emoțională, ci ca ne-instalare dezvoltativă a unor stări afective specifice. Persoana nu este „închisă” sau blocată emoțional; canalul emoțional respectiv nu a fost niciodată format.

1. Iubire fără rezonanță

„Știu că sunt iubit. Mi se spune tot timpul. Văd, recunosc sentimentul. Dar nu simt nimic.”
Aceasta nu este evitare, teamă sau reținere. Persoana înregistrează cognitiv expresiile de iubire — chiar le crede — dar nu simte căldură interioară, siguranță sau conexiune. Simularea internă a stării de a fi iubit nu a fost niciodată instalată, deoarece experiența inițială nu a avut loc.

2. Laudă fără mândrie

„Când cineva mă complimentează, cred. Dar în interior e doar... tăcere. Nu-mi crește inima. Nu mă simt elevat.”
Cuvintele sunt auzite și înțelese. Intelectul este de acord. Dar sistemul nervos rămâne inert. Nu există un impuls interior, nicio strălucire a validării. Nu din lipsă de stimă de sine, ci pentru că structura neurologică pentru a simți recunoaștere nu a fost niciodată stabilită.

3. Realizări fără satisfacție

„Am făcut lucruri extraordinare în viață. Știu asta. Ce am realizat, singur și împotriva tuturor șanselor, e remarcabil. Și totuși, nu am simțit niciodată vreo satisfacție.”
Nu este modestie, depresie sau sindromul impostorului. Este absența structurală a tiparului emoțional pentru împlinire resimțită. Realitatea realizării este clară, dar mecanismul de a o înregistra ca bucurie, mândrie sau recunoaștere internă pur și simplu nu există.

4. Fără ură, fără granițe

„Nu cred că sunt un sfânt. Pur și simplu nu simt ură. Chiar și când oamenii mă rănesc foarte tare.”
Nu este vorba despre superioritate morală, reprimare sau reacție la traumă. Este absența unui tipar intern pentru ură. La unii indivizi cu asenzorie, anumite stări emoționale — precum ura, dorința de răzbunare sau indignarea — nu au fost niciodată instalate.
Aceasta nu anulează capacitatea de compasiune sau simțul dreptății.
Dacă unui copil nu i se oferă niciodată oglindire — nu i se dă dreptul la furie, nu i se permite să protesteze — atunci infrastructura emoțională pentru furie justificată poate să nu se dezvolte niciodată.
Ceea ce rămâne nu este iertare sau transcendență, ci o absență structurală. Arhitectura afectivă necesară pentru a genera ura ca trăire resimțită nu a fost niciodată formată.

De ce termenul „lipsă” nu este patologizant

Asenzoria nu este o tulburare.
Nu este o formă de distrugere.
Nu este o boală mintală.
Este o absență neurodezvoltamentală — un vid structural care s-a format pentru că anumite experiențe externe nu au avut loc niciodată.

Așa cum o limbă neauzită în copilărie poate să nu fie niciodată înregistrată în creier, stările emoționale care nu au fost oglindite în dezvoltare pot să nu se formeze niciodată.
Nu este disfuncție. Este pur și simplu o formare ratată din cauza lipsei de expunere.
Termenul „lipsă” în acest context este clinic, nu peiorativ.
El denumește ne-instalarea unei arhitecturi emoționale interne, nu ștergerea sau decăderea acesteia.

Cum diferă asenzoria de alte condiții

Condiție Caracteristică principală Diferența față de Asenzorie
Afantazie Incapacitatea de a genera imagini mentale Implică o incapacitate afectivă specifică
Alexitimie Dificultate în identificarea, descrierea sau conștientizarea emoțiilor Persoana cu asenzorie recunoaște emoții, dar nu le trăiește în anumite registre
Amorțire emoțională Pierderea temporară sau cronică a reacțiilor emoționale, de obicei post-traumatică Nu presupune pierdere, ci deficit de formare a unor stări afective
Anhedonie Pierderea capacității de a simți plăcere Nu afectează plăcerea în ansamblu, ci anumite stări emoționale specifice
Disociere Separare de trăirea emoțională sau corporală Unele stări emoționale nu au existat niciodată

Condiția de bază pentru apariția asenzoriei

Asenzoria apare numai în condiții de a-relaționalitate completă — absența totală (nu intermitentă sau temporară) a oricărei interacțiuni relaționale sau a oricărei forme de reglare emoțională în perioadele critice ale dezvoltării.

Asenzoria își are originea într-o lipsă totală de relaționare încă din începutul dezvoltării — fără nicio formă de răspuns, recunoaștere sau oglindire în momentul formării sinelui.
Consecințele nu sunt temporare, ci structurale: o lipsă permanentă a unei structuri emoționale interne; un sine care nu a fost niciodată format prin relație.

Coexistența cu alte condiții

Deși distinctă, asenzoria poate coexista cu:
• Afantazia – absența imaginației vizuale
• Anauralia – absența vocii interioare
• Asexualitate – absența atracției sexuale
• Anhedonie – incapacitatea de a simți plăcere

Aceste fenomene nu sunt identice — dar împreună indică o formă severă de subdezvoltare în plan neuropsihologic, adică un minimalism neurodezvolutiv profund al funcțiilor cerebrale și emoționale; o viață structurată în jurul absențelor interne, nu din rezistență sau traumă, ci din lipsă totală de expunere.

Este reversibilă sau tratabilă?

Pentru moment, răspunsul ține mai mult de ipoteză decât de certitudine științifică. Avem nevoie de cercetări neurologice și comportamentale suplimentare pentru a stabili dacă și în ce condiții însămânțarea acestor emoții este posibilă. Teoretic, schimbarea poate apărea – aproximativ la fel de greu precum remodularea unui tipar de personalitate bine fixat.

În opinia mea, auto‑observarea consecventă combinată cu relații umane cu adevărat conective poate stimula formarea acestor stări afective, însă probabilitatea rămâne scăzută. Chiar și intervenții structurate, precum Dialectical Behavior Therapy (DBT) – Terapia Dialectică Comportamentală (TDC) pot fi încercate, dar vorbim despre un proces de durată și cu rezultate incerte.

De ce este important să numim Asenzoria

Fără un termen precum asenzorie, persoanele care trăiesc cu aceste lacune afective interne sunt constant:

  • diagnosticate greșit,
  • blamate,
  • stigmatizate
  • și patologizate în moduri care le falsifică sau le anulează complet experiențele.

Li se spune:
• „Doar lasă-te să simți.”
• „Blochezi emoțiile.”
• „Trebuie să înveți să primești iubirea.”

Nu poți primi sau simți ceea ce sistemul tău nervos nu a cunoscut niciodată și nu are corespondent intern.
Nu poți rezona cu o frecvență pentru care nu ai fost reglat.

Numirea asenzoriei nu înseamnă medicalizarea unei persoane.
Înseamnă a da limbaj unei realități dezvoltative invizibile care afectează milioane — în special pe cei născuți în:
• neglijare emoțională,
• mediu parental psihopat,
• îngrijire instituțională,
• sau eșec total de oglindire.

Rezumat final: Asenzoria pe scurt

Asenzoria descrie nedezvoltarea unor stări afective fundamentale – senzația de a fi iubit, protejat, validat ori apreciat. Nu este vorba de o pierdere ori de o degradare, ci de emoții care nu au fost plantate sau cultivate, și fără semințe, nimic nu prinde rădăcini.

Imaginează‑ți un copil crescut într‑un vid relațional: nimeni nu‑i întoarce zâmbetul, nu‑i confirmă tristețea, nu‑i sărbătorește reușitele. Fără această reflectare emoțională din partea unui adult, anumite circuite afective rămân în stare latentă. Nu e un „defect de fabricație”, ci un gol de experiență.

La vârsta adultă, persoanele asenzorice percep și înțeleg perfect emoțiile celorlalți, însă propria lor trăire rămâne limitată la paleta îngustă formată în primii ani de viață.

Mândria, entuziasmul, extazul?

Pentru ei sunt zone albe pe harta interioară – un teren emoțional necunoscut.

Și acum, în sfârșit, avem un nume.
Asenzorie.

Asenzoria: incapacitatea de a simula intern sentimentul de a fi iubit și apreciat.

Notă metodologică
Datele și observațiile prezentate în această secțiune provin dintr-un studiu calitativ realizat pe subiecți adulți care s-au născut și au crescut într-un mediu familial caracterizat de o suprapunere extremă de dinamici distructive: o figură maternă sociopată, complet indiferentă la existența copilului, și o figură paternă sadic-psihopată, care a persecutat sistematic orice expresie afectivă. În acest context, copilul nu a fost niciodată oglindit emoțional. Izolat și singur, a fost ignorat de mamă și frați, iar tentativele de exprimare afectivă au fost inversate de către tată — un proces de anti-oglindire constantă.

Acest studiu face parte din proiectul de cercetare „Abuz pantropic și traumă existențială”, aflat în desfășurare, care urmează să fie publicat în curând.

Lecturi suplimentare

Pentru explorări aprofundate ale temelor precum abuzul, trauma, tulburările de personalitate, C-PTSD (tulburarea de stres post-traumatic complex), sănătatea mintală, sănătatea femeilor, neurodivergența și dezvoltarea emoțională, vă invit să consultați cărțile mele disponibile pe Amazon: https://amzn.to/3GXZcKg

De asemenea, puteți explora celelalte bloguri ale mele, unde extind aceste concepte și altele legate de psihologie și comportament uman:

Vă mulțumesc pentru interesul acordat cercetării și muncii mele.

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

  • afantazie multisenzorială (totală sau globală)
  • asenzorie
  • anauralie
  • anhedonie
  • asexualitate
  • C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
  • și altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!

Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!

Niciun comentariu:

Afantazia explicată clar: cauze, tipuri și impactul asupra minții

Definirea afantaziei: ce este și cum se manifestă

Afantazia este incapacitatea de a genera voluntar imagini mentale în „ochiul minții”. Deși este adesea asociată cu lipsa imaginilor vizuale, afantazia poate afecta și alte simțuri — auditiv, olfactiv, tactil — în funcție de individ. Termenul a fost introdus oficial în 2015 de neurologul Adam Zeman. Nu este o boală, ci o variație naturală în modul în care mintea procesează informația internă.

Tipuri de afantazie

  • Afantazie congenitală – prezentă din naștere, asociată cu diferențe neurodezvoltamentale. Majoritatea celor afectați o descoperă întâmplător, în conversații despre imaginație.
  • Afantazie dobândită – apare în urma leziunilor cerebrale, afecțiunilor neurologice sau traumei psihologice. Cazurile includ accidente vasculare, encefalite sau stres sever.
  • Afantazie parțială – implică imagini mentale slabe sau absente doar în anumite domenii senzoriale.
  • Afantazie senzorial-specifică – afectează doar o modalitate (ex: vizuală), dar alte simțuri pot fi păstrate (ex: auditivă). Acest fapt sugerează baze neuronale specializate pe modalitate.

Cauze posibile ale afantaziei

  • Bază neurologică: studii de neuroimagistică arată activitate scăzută în cortexul vizual în timpul încercărilor de a vizualiza mental.
  • Factori neurodezvoltamentali: posibile modificări în rețeaua de mod implicit (DMN) și în conectivitatea cu zonele senzoriale în timpul copilăriei.
  • Leziuni cerebrale sau traumă: afectarea lobilor occipital și parietal posterior duce la pierderea capacității de a crea imagini mentale.
  • Factori psihologici: deși afantazia nu are cauze emoționale directe, stresul extrem poate modifica temporar sau permanent conectivitatea cerebrală.

Cum se manifestă afantazia

  • Imagini vizuale: persoanele nu pot „vedea” mental obiecte, dar pot descrie logic cum arată.
  • Simțuri asociate: afantazia multisenzorială poate include lipsa sunetelor mentale, mirosurilor sau texturilor imaginate.
  • Memorie și imaginație: memoria episodică și capacitatea de a imagina sunt afectate, dar memoria semantică (fapte) rămâne intactă. Reconstituirea amintirilor este mai conceptuală decât senzorială.

Implicații cognitive și creativitate

  • Contrar miturilor, afantazia nu înseamnă lipsă de creativitate. Cei afectați compensează prin strategii alternative: gândire logică, verbală, conceptuală.
  • Rezolvare de probleme: se bazează pe raționamente abstracte, nu pe scenarii vizualizate.
  • Artă și design: mulți artiști cu afantazie creează prin procese iterative, nu prin vizualizare mentală.

Fenomene asociate

  • Hipervizualizare (hyperphantasia): la polul opus, imagini mentale extrem de vii. Contrastul evidențiază spectrul experienței cognitive.
  • Alexitimie: corelație între dificultăți în vizualizare și recunoașterea emoțiilor.
  • Vise: unele persoane cu afantazie au vise estompate sau absente.
  • Sinestezie: rar, unii experimentează asocieri sinestezice, sugerând mecanisme compensatorii complexe.

Instrumente de evaluare și diagnostic

  • Chestionarul Vividness of Visual Imagery (VVIQ): măsoară vivacitatea imaginilor mentale. Scorurile joase indică afantazie.
  • Teste obiective: sarcini de rotație mentală sau memorare bazată pe imagini indică indirect prezența afantaziei.

Controverse și direcții de cercetare

  • Subiectivitatea autoevaluării: auto-raportarea necesită corelări cu neuroimagistica pentru validare.
  • Rolul evolutiv al imaginației: afantazia ridică întrebări despre cât de esențială este imagistica mentală pentru supraviețuire și adaptare.
  • Mecanisme compensatorii: studierea strategiilor alternative poate dezvălui principii ale plasticității neuronale.

Referințe științifice

  • Zeman, A., Dewar, M., & Della Sala, S. (2015). Lives without imagery—congenital aphantasia. Cortex, 73, 378–380.
  • Pearson, J. (2019). The human imagination: The cognitive neuroscience of visual mental imagery. Nat Rev Neurosci, 20(10), 624–634.
  • Keogh, R., & Pearson, J. (2018). The blind mind: No sensory imagery in aphantasia. Cortex, 105, 53–60.
  • Milton, F., & Smith, A. (2021). Exploring the spectrum of aphantasia: A mixed-methods investigation. Conscious Cogn, 89, 103101.

Concluzie

Afantazia nu este o anomalie izolată, ci o fereastră spre diversitatea fundamentală a procesării cognitive. De la cauze neurologice la adaptări creative, afantazia ne forțează să regândim ce înseamnă să „vizualizezi” și cum funcționează cu adevărat mintea umană.

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale.

Îmi exprim punctul de vedere nu doar din perspectiva cercetării riguroase, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență: afantazie multisenzorială, asenzorie, anhedonie, anauralie, asexualitate și C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex).

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată în format electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.

Condițiile descrise — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.

Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și suprapunerile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

📚 Cărțile mele în limba engleză sunt disponibile pe:

Îți mulțumesc pentru interesul față de munca mea. 

Niciun comentariu:

Anhedonia: când plăcerea devine străină. O analiză multidimensională în neurodivergență și traumă

INTRODUCERE

Anhedonia nu este o simplă lipsă de voință sau o expresie a tristeții. Este o modificare profundă a felului în care creierul percepe, anticipează și trăiește plăcerea. În neurodivergență și în condiții de traumă psihologică, acest simptom capătă forme particulare, adesea invizibile din exterior, dar devastatoare pentru calitatea vieții. A înțelege anhedonia în toată complexitatea ei înseamnă a deschide o discuție vitală despre funcționarea emoțională, identitate și relația noastră cu propriul corp.

1. CE ESTE ANHEDONIA?

Termenul provine din grecescul „an-” (fără) și „hedone” (plăcere) și desemnează incapacitatea de a simți plăcere în activități care anterior produceau satisfacție.

Anhedonia nu este o stare tranzitorie, ci o perturbare funcțională cu mai multe forme:

  • Anhedonie consumatorie: incapacitatea de a simți plăcerea în momentul prezent;
  • Anhedonie anticipatorie: absența dorinței sau entuziasmului pentru evenimente viitoare;
  • Anhedonie motivațională: reducerea inițiativei de a căuta experiențe plăcute.

Exemplu:
O persoană care obișnuia să gătească din plăcere își dă seama că urmează rețete automat, fără gust, fără interes. Sau cineva care iubea plimbările în natură simte acum doar o apăsare inertă în piept, fără nicio urmă de bucurie sau conectare.

2. MECANISME NEUROBIOLOGICE

2.1 Sistemul de recompensă

Sistemul dopaminergic joacă un rol central în trăirea plăcerii și motivației. Cele mai implicate structuri sunt:

  • Căile mesolimbică și mesocorticală (dopamina);
  • Nucleul accumbens – centrul procesării recompensei;
  • Cortexul prefrontal – implicat în anticipare și reglare emoțională;
  • Amigdala – modulator al reacțiilor afective.

Dereglările acestor circuite duc la afectarea inițiativei, motivației și satisfacției.

2.2 Neurotransmițători implicați

  • Dopamina: scăderea sa este asociată cu pierderea interesului și reduceri motivaționale;
  • Serotonina și norepinefrina: afectează dispoziția generală și cogniția, agravând simptomatologia.

3. ANHEDONIA ÎN NEURODIVERGENȚĂ

Persoanele neurodivergente pot trăi anhedonia prin mecanisme distincte:

  • Autism: dificultăți în procesarea plăcerii sociale, nu absența plăcerii per se;
  • ADHD: disfuncții dopaminergice ce reduc motivația și constanța interesului;
  • Alte neurotipuri implică variații senzoriale și cognitive ce modifică receptivitatea la stimuli plăcuți.

ADHD în engleză: Attention Deficit Hyperactivity Disorder
În limba română, această sintagmă se traduce ca Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție = THDA.

Exemplu autism:
Un copil autist care se juca compulsiv cu trenulețe nu o făcea din „plăcere” în sens neurotipic, ci pentru reglare senzorială. Când intervine anhedonia, chiar și aceste rutine pierd orice valoare internă.

Exemplu ADHD:
Un adult ADHD renunță să înceapă orice proiect creativ — nu din lipsă de idei, ci pentru că anticiparea recompensei e complet dislocată; simte doar efortul, niciun entuziasm.

4. TRAUMA ȘI EFECTELE EI NEUROAFECTIVE

Traumele psihologice, mai ales cele relaționale sau repetitive, modifică profund arhitectura neuronală:

  • Stresul cronic alterează sistemele de recompensă;
  • Apare o stare de disociere afectivă – o detașare de sine și de plăcere;
  • Modificările moleculare persistente afectează memoria, atenția și emoția.

Exemplu:
Supraviețuitorii abuzului cronic (ex. relații cu narcisici sau borderline) ajung să asocieze orice urmă de plăcere cu vinovăție, disconfort sau teama de consecințe — corpul devine un teren minat.

5. MANIFESTĂRI FUNCȚIONALE

Anhedonia deteriorează viața pe multiple paliere:

  • Social: dificultăți în relaționare, izolare afectivă;
  • Profesional și academic: scăderea performanței și a implicării;
  • Psihologic: depresie, apatie, gol interior;
  • Existențial: pierderea sensului și a motivației de a trăi.

Exemplu profesional:
Un profesor pasionat de predare nu mai simte decât oboseală, devine robotic, iar studenții remarcă „absența lui emoțională”.

Exemplu psihologic:
Persoanele descriu stări de „gheață internă”, „gol steril” sau „liniște moartă”, fără tristețe, fără bucurie, doar o platitudine epuizantă.

6. DIAGNOSTIC ȘI MĂSURARE

Instrumentele principale sunt:

  • Interviuri clinice structurate;
  • Scale validate: SHAPS (Snaith-Hamilton Pleasure Scale), TEPS (Temporal Experience of Pleasure Scale);
  • Autoevaluări combinate cu observația psihologică.

Exemplu:
O pacientă cu scor minim la SHAPS răspunde „nu” la toate întrebările despre plăceri simple: mâncare preferată, miros de cafea, conversații plăcute — totul este „irelevant” sau „inaccesibil”.

7. ABORDĂRI TERAPEUTICE

Intervențiile necesită adaptare la profilul individual:

  • Farmacologic: antidepresive, modulatori ai dopaminei;
  • Psihoterapie: CBT, terapie focalizată pe emoții, intervenții traumasensibile;
  • Complementar: mindfulness, art-terapie, suport social activ;
  • Inovații: TMS (stimulare magnetică transcraniană), neurofeedback, terapii digitale.

Exemplu CBT:
Restructurarea cognitivă poate ajuta o persoană să reînvețe că plăcerea nu e un lux, ci un drept funcțional.

Exemplu TMS:
Un pacient cu depresie rezistentă a raportat, după 6 sesiuni de TMS, o reactivare treptată a interesului față de muzică — după 3 ani de tăcere emoțională.

8. STUDII ȘI CERCETĂTORI RELEVANȚI

  • Adam Zeman: legătura dintre afantazie și blocaje emoționale;
  • Antonio Damasio și Bessel van der Kolk: efectele traumei asupra sistemelor de recompensă;
  • Francisco Varela și Thomas Fuchs: înțelegerea plăcerii prin lentila fenomenologiei.

9. COMORBIDITĂȚI PSIHICE FRECVENTE

  • Depresia majoră: anhedonia este un criteriu esențial;
  • Schizofrenia: anhedonia apare ca simptom negativ;
  • Tulburări de personalitate: în special narcisismul patologic;
  • Tulburări alimentare: pierderea plăcerii legate de hrană.

10. DIMENSIUNI CULTURALE ȘI SOCIALE

  • Normele culturale: stigmatizarea lipsei de expresivitate agravează izolarea;
  • Contextul social: sărăcia, marginalizarea și discriminarea pot induce anhedonie secundară prin stres cronic.

Exemplu România:
Etichete ca „lene”, „mofturi” sau „atitudine proastă” fac imposibilă articularea anhedoniei în contexte tradiționale, unde expresia emoțională este deja sancționată.

11. ASPECTE SOMATICE ȘI INTEROCEPȚIE

  • Persoanele cu anhedonie raportează dificultăți în perceperea senzațiilor corporale;
  • Disfuncții autonome pot reflecta un dezechilibru între sistemul simpatic și parasimpatic.

Exemplu:
Pacienți care nu pot descrie diferența dintre foame și sete, dintre oboseală și tristețe — pentru că interocepția e înnodată, anesteziată.

12. DIMENSIUNI FILOSOFICE ȘI FENOMENOLOGICE

  • Ontologic: anhedonia ca reacție la pierderea sensului;
  • Fenomenologic: corpul nu mai este un loc de conexiune cu lumea (Merleau-Ponty).

Exemplu:
O persoană cu anhedonie severă afirmă: „Nu simt că mai locuiesc în corpul meu. Fac lucruri, dar fără să le trăiesc. Parcă trăiesc cu spatele la lume.”

13. STRATEGII DE PREVENȚIE ȘI INTERVENȚII PERSONALIZATE

  • Prevenție primară: educație emoțională, intervenție timpurie;
  • Terapie personalizată: adaptare la neurotip și istoricul traumei.

14. TEHNOLOGII ȘI CERCETĂRI VIITOARE

  • AI și machine learning: identificarea tiparelor subtile de anhedonie;
  • TMS și neurotehnologii: promisiuni în formele severe;
  • Direcții noi: diferențele individuale în răspunsul la tratament.

15. ANHEDONIA, NEURODIVERGENȚA ȘI CREATIVITATEA

Un paradox: unii indivizi neurodivergenți experimentează o creativitate intensă chiar în absența plăcerii cotidiene. Acest fenomen merită studii dedicate.

Exemplu paradoxal:
O poetă cu afantazie și anhedonie scrie zilnic texte cutremurătoare despre durere, dar nu simte nicio satisfacție în actul creativ. Scrisul devine gest de supraviețuire, nu de plăcere.

16. REZILIENȚĂ ȘI REDEFINIREA PLĂCERII

Reziliența nu înseamnă revenirea la vechea stare, ci reconstruirea unei relații autentice cu sinele și cu plăcerea. A trăi cu anhedonie nu înseamnă resemnare, ci adaptare profundă, posibil chiar transformare.

Exemplu:
Un fost dependent de stimuli puternici redescoperă o plăcere tăcută în îngrijirea unei plante. Nu e euforie, dar e o formă de prezență care înlocuiește golul.

CONCLUZIE

Anhedonia este un fenomen complex, aflat la intersecția dintre biologie, psihologie, sociologie și filozofie. Înțelegerea ei necesită o abordare transdisciplinară și empatică, mai ales în contextul neurodivergenței și traumelor psihice. Nu este vorba doar despre lipsa plăcerii, ci despre pierderea unei dimensiuni fundamentale a umanității – capacitatea de a simți, a anticipa și a crea sens. În acest gol se ascund suferințe, dar și potențiale renașteri.

Aquarela-cap-femeie-colorat

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din perspectiva cercetării riguroase, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

  • afantazie globală
  • asenzorie
  • anauralie
  • anhedonie
  • asexualitate
  • C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
  • și altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată în format electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puterisupranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.

Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și suprapunerile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Cărțile mele în limba engleză sunt disponibile pe Amazon:
https://www.amazon.com/author/cristinagherghel.

Mulțumesc pentru interesul față de munca mea.

Niciun comentariu:

Neurodivergența în contextul traumei: explorări fenomenologice și neuroștiințifice

Cadru teoretic

Aceste articole se bazează pe o perspectivă integrativă, care combină neuroștiința cognitivă, psihologia fenomenologică și cercetarea traumelor și abuzului, pentru a explora complexitatea neurodivergenței în conexiune cu experiențele traumatice.

1. Neurodivergența, traumă și abuz

Neurodivergența se referă la variații funcționale și structurale ale sistemului nervos care influențează percepția, emoțiile și procesarea senzorială. În contextul abuzului și traumei, aceste variații pot determina moduri particulare de adaptare și de prelucrare a experiențelor traumatice.

Trauma relațională și abuzul afectează rețele neuronale critice, interacționând cu fenomene psihosenzoriale precum:
  • Afantazia (incapacitatea de a genera imagini mentale vizuale);
  • Anauralia (absența sau diminuarea percepției auditive interne);
  • Asenzoria (reducerea senzațiilor corporale interne);
  • Anhedonia (incapacitatea de a simți plăcere);
  • Asexualitatea (lipsa atracției erotice),
care nu sunt doar simptome, ci manifestări ale unor arhitecturi neurologice și afective distincte.

2. Experiența subiectivă și fenomenologia

Fenomenologia, prin autori ca Thomas Fuchs și Francisco Varela, pune accentul pe experiența directă, subiectivă, ca sursă legitimă de cunoaștere, mai ales când limbajul științific sau clinic rămâne insuficient pentru a surprinde dimensiunile vieții interioare traumatice și neurodivergente.

3. Neuroștiința traumelor și neurodivergenței

Trauma modifică funcționarea unor rețele neuronale esențiale:
  • Rețeaua Modului Implicit (Default Mode Network) – implicată în simularea internă și conștiința de sine;
  • Rețeaua de Saliență (Salience Network) – care filtrează și prioritizează stimuli relevanți;
  • Sistemul de Recompensă (Reward System) – responsabil pentru senzațiile de plăcere și motivație.
Aceste modificări, documentate de cercetători precum Antonio Damasio și Bessel van der Kolk, influențează memoria autobiografică, reglarea emoțională și percepția corporală, intersectându-se cu particularitățile neurodivergente și explicând fenomenele psihosenzoriale amintite. 

4. Fenomene psihosenzoriale și neurodivergența

Fenomenele precum afantazia (Adam Zeman), anauralia, asenzoria, anhedonia și asexualitatea sunt înțelese ca expresii ale unor configurații neurologice și afective legitime, uneori amplificate sau influențate de trauma, dar nu exclusiv cauzate de aceasta.

5. Rigurozitate și autoreflexivitate

Abordarea este riguroasă, interdisciplinară și bazată pe metode autoreflexive, inclusiv introspecție ghidată, jurnal reflexiv și analiză fenomenologică. Se evită medicalizarea excesivă, oferind o articulare aprofundată a experiențelor greu de exprimat în limbaj clinic. 

Referințe fundamentale: 
  • Antonio Damasio – The Feeling of What Happens (Senzația a ceea ce se întâmplă), Self Comes to Mind (Sinele prinde contur) — studii despre conștiință, emoție și corp;
  • Bessel van der Kolk – The Body Keeps the Score (Corpul își amintește) — neuroștiința traumelor și efectele lor corporale;
  • Oliver Sacks – The Mind’s Eye (Ochii minții), Hallucinations (Halucinații) — investigații asupra percepției și experiențelor senzoriale atipice;
  • Adam Zeman – cercetări asupra afantaziei;
  • Thomas Fuchs – The Ecology of the Brain (Ecologia creierului), Body Memory (Memoria corpului) — psihologia fenomenologică a corpului și a minții;
  • Berridge & Kringelbach – studii despre plăcere și motivație în neuroștiință;
  • Francisco Varela – The Embodied Mind (Mintea întrupată) — fenomenologie și cognitivism;
  • Raichle et al. – cercetări despre Default Mode Network (Rețeaua Modului Implicit);
  • Judy Singer – inițiatoarea conceptului de neurodiversitate (1998).
Înțelegerea neurodivergenței în contextul traumei și abuzului ne provoacă să privim dincolo de definițiile clasice, să explorăm experiențele psihosenzoriale și să acordăm spațiu unor realități interne adesea ignorate. Această perspectivă integrativă deschide noi căi pentru cercetare, susținere și vindecare, invitând la o discuție continuă și aprofundată.  

studiu-creier-imagistica-bleumarine-negru-ai-generated

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din perspectiva cercetării riguroase, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

  • afantazie globală
  • asenzorie
  • anauralie
  • anhedonie
  • asexualitate
  • C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
  • si altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată în format electronic: Afantazia–Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fărăputerisupranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și suprapunerile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Cărțile mele în limba engleză sunt disponibile pe Amazon:
https://www.amazon.com/author/cristinagherghel.

Mulțumesc pentru interesul față de munca mea.

Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Narcisism și TPN

Google Play Books Amazon